Când m-am dus prin Europa cu ocazie, două nopți le-am dormit în Viena, de bine ce-o fost la Răzvan, cel ce ne-a găzduit cu bucurie și neașteptată mâncare dumnezeiască de care n-am pupat noi restu’ excursiei.

Mno, povestea Răzvanului începe acum 2 ani și ceva când absolvent de liceu fiind ș-a încercat norocul și s-a dus tumna în Viena ca să reușească-n viață. Și de ce n-ar mere? Că doar facultatea în Viena îi 15 euro pe semestru. Deci pe lângă facultate tre’ să găsești o soluție să trăiești de pe o zi pe alta. Dar asta s-ar putea să fie o problemă. Problemă de care s-a izbit și Răzvanul.

Vezi tu, în Austria, ca și român (de exemplu) nu te angajezi cu una cu, cu două. Ca să te angajeze cineva, acel cineva tre’ să demonstreze că tu ești mai bun decât toți austriecii pe postul respectiv. Mno, ținând cont de chestia asta, îs slabe șanse ca tu să fii un ospătar, un barman, sau un taximetrist mai bun decât austriacul. Din start austriacul știe vorbi germana mai bine decât tine, doar un exemplu.

Așadar, Răzvan n-o țintit foarte sus și o aplicat pentru un ”job”, anume să-i sape la unu castraveții-n grădină. Deci grădinar. Ș-api ș-o făcut Răzvanul nost CV solid, în caz de concurență. Să se vadă că are liceul, că-i la facultate, că o lucrat ca translator român-german la taică-său la firmă, că îi băiat serios etc. Ș-api l-o trimis la domnu cela, că poate-poate.

Ș-o primit răspuns, că din păcate, nu-l poate angaja pe post de grădinar. În schimb el are o firmă de făcut site-uri și are nevoie de un traducător german-român.

Ș-api de-atunci îi programator. Cu avantajul (față de austrieci) că poate traduce din germană în română.

Mno, ș-api așe…