Entries for the ‘întâmplări’ Category

Am fost la Canaf

Pentru cei mai dezgustați de televiziune și ce înseamnă ea și emisiunile pe care le oferă, doresc a-i lămuri: Iulian Canaf o fost la Vocea României ș-o ajuns bugăt de departe. Ce-i impresionant îi că omu ista cântă după ureche. Are oareșce talent înnăscut, deci n-are poveste emoționantă cu ”am lucrat mult și am învățat și [...]

Comments (7)

Cât durează încheierea convorbirii telefonice cu mândra-mi?

Am recunoscut și până acuma că am probleme de socializare; că mi-i greu să urez  lucruri, să mulțumesc sau să mă interesez de cât de bine face cineva. Și cu toate că am minute în rețea și naționale, mai aproape de infinit decât de 0, nu-mi răpesc câteva secunde să întreb la început de convorbire [...]

Comments (6)

Ce-mi trece prin cap în prima parte a timpului petrecut la cinema

Am fost aseară la cel mai tare film pe care l-am văzut la cinema anul ăsta… de altfel îi și singurul pe care l-am văzut anul ăsta (la cinema, zic). Însă am observat că tot timpul fac același lucru imediat după ce intru în sala de cinema și mă pun pe scaunul ăla confortabil de [...]

Comments (12)

Europa. Capitolul IV: Paris

Notă: Ca să aibă logică ce urmează să povestesc, bine-ar fi să fi cu articolul ăsta citit. Ajunși în Paris, io cu mândra, trebuia să așteptăm să mai ajungă, în primul rând, Nicu și Lăcră, iar în al doilea rând, omu’ nostru de legătură din Paris, cu ajutorul căruia am viețuit timp de 3 zile în lux [...]

Comments (1)

Concurs: Care mâncă cei mai mulți tăieței

Pentru că io și colegul meu de apartament nu suntem cei mai deștepți oameni din lume, se face că într-o seară de decembrie ne-am pus să facem concurs să vedem care mâncă cei mai mulți tăieței. Totul o început când io mâncam tăieței de capu’ meu mai mult decât mănânc în mod normal(4 pungi în loc de [...]

Comments (6)

Am fost la dentist (în devenire)

Studenții de la Medicină dentară tre să-și facă o normă cât îs în practică, iar tot ce-am io în gura asta a mea îi mină-de-aur pentru studenții proaspăt lăsați să umble în gurile oamenilor vii. Io m-am dus la un pretenaș să mă rezolve c-un periaj profesional de două ore. Când am ajuns acolo m-am [...]

Comments (6)

Europa. Capitolul II: Budapesta

Notă: Ca să aibă logică ce urmează să povestesc, bine-ar fi să fi cu articolul ăsta citit. Cuplu’ ce ne-or adus în Pesta, ne-or lăsat la 20 de minute de centru. Urma să ne reunim cu Nicu și Lăcră, astfel că întrebam lumea pe stradă unde să merem și cum se scrie ca să putem [...]

Comments (4)

Halloween în Zalău

Habar n-am ce vârstă aveam, dar eram mic, când am vrut noi să aducem Halloweenu în România, mai exact în Zalău. Ideea de bază: ne costumam de-a moaca și mergeam la ușile oamenilor și le ceream lucruri. Ai mei erau la serviciu, cred. Cert era că nu erau acasă. Așa că le-am lăsat ceva bilet [...]

Comments (9)

Europa. Capitolul I: Hai să merem!

În 1 octombrie 2011, pe la 9 dimineața, ieșeam liniștiți pe ușă cu 1 kil de sandwich-uri și 3 de conserve, cu direcția Paris. Știam ce avem de făcut, dar încă nu realizasem ce făceam. Am ajuns după podul de pe calea Florești, unde ne așteptau deja Nicu și Lăcră (deși ei or zis că [...]

Comments (4)

Cu pantalonii… rupți

Mie mi se pare că pantalonii când se rup, se rup în așa fel ca nu-care-cumva să-i mai poți purta după aia. Procentual vorbind, numărul crăpăturilor dintre craci domină în fața celorlalte. Rareori se rup în genunchi, decât în cazul căzăturilor când îți julești jumate de jerunte. Rareori se rup jos, frecați luni întregi de [...]

Comments (8)