Your browser (Internet Explorer 6) is out of date. It has known security flaws and may not display all features of this and other websites. Learn how to update your browser.
X

Mai stau câte-odată, așa, pe prispa cășii și mă uit la găinile din ogradă și mă gândesc la vremurile când facebook-u’ era așa mândru. Cu tăt cu farmville și cu request-urile infinite de ciocane și mălai. P-atunci era ok, încă era curat.

Da’ acuma!? Tuluaia mea Doamne, îi plin de  nimic. Da’ știi cum? Nu încape ceva de cât nimic este. Și, evident (că doar îi scris în titlu), cel mai tare mă enervează citatele alea motivaționale trântite (după cum știm de pe reddit și 9gag) și poza fără legătură cu citatul. Și nici nu mă deranjează așa tare că n-au legătură între ele, cât mă deranjează că citatul nu are legătură cu nimic. Și nici nu zice nimic… sau nu zice ceva ce să te uimească.

N-are rost să dau exemple existente, pentru că și io pot inventa altele asemănătoare: ”Dacă știi ce-ți dorești înseamnă că știi ce-ai de făcut”, ”Dacă ai prieteni înseamnă că nu ești singur”, ”Dacă nu te urăsc și nu-mi ești indiferent, înseamnă că te iubesc”, ”Dacă te pleznesc peste față îți rămâne urmă”, ”Dacă mă duc și nu mai vin înseamnă că nu mă-ntorc”, ”Dacă mă duc și vin înapoi înseamnă că mă întorc”.

Mai trebe numa’ să-mi fac poză la picioare (pe care le țin cu vârfurile apropiate, desigur), sau ceva veioză, sau la telefon, sau la cuptoru’ cu microunde, ceva robinet, (uuuuh) cafea. Oare ai înțeles ideea? Stai că mai zic: calorifer, perdele, minge de fotbal american, dulap. Nu prea mai am chestii în cameră ca să dau exemplu.

Mă, și mi-i ciudă, măăă! Că acuma nu mai pot aprecia citatele și astea-ni motivaționale care merită apreciate și date mai departe. Că di ce… nu știu. Poate că di ce măgăriile de care ziceam m-or făcut să urăsc tăt ce-i între ghilimele.

Mno, ș-api așe…

Citi-l-ai tot!

Nu doar o dată mi s-o zis că ”Dapi, bă Vlad, ce-i cu site-u’ ăla a tău? Că intru pe el și numa’ reclame cu mărirea penisului și ce știu mai ce p-acolo!”. Mno, stai să vă spui cum stă treaba.

Pe ilariant, și pe site și pe blog, îs reclame de la adsense. Adsense, pe scurt, îi un program de la Google prin care oricine își poate pune reclame pe site-uri (precum ilariant) care oferă spațiu publicitar. Pentru că tu stai toată ziua pe Google și cauți una alta, Google îi atent să vadă care-s interesele tale. Exemplu: io caut de câteva zile încoace o anumită pereche de ochelari; de-atunci încoace îmi apar reclame cu ochelari pentru condus (ce seamănă cât de cât cu ochelarii pe care-i caut). Ok?

Acuma io întreb: ce cauți tu pe Google de-ți apar reclamele alea pe site-u’ meu?

Citi-l-ai tot!

O amestecătură de titluri ale clipurilor noastre puse pe ritm de rap. Pare-se că-i făcut de Dalvee (așa scrie pe youtube). Rău nu sună…

Citi-l-ai tot!

Acum două luni mi s-o îndeplinit cea mai mare dorință și vis și țel și scop și ce-am vrut io mai tare pă lumea asta. Am devenit COPYWRITER (mă rog, cu jr. în față, da nu contează). Dar hai să începem cu începutul.

Revelația

Nu mai știu exact câți ani aveam, cert îi că destul de puțini pentru stabilirea viitorului job când nu eram încă hotărât ce profil să urmez la liceu. Aveam vreo 14 ani, cred. Stăteam cu soră-mea și ne uitam la Marcă Înregistrată (emisiunea lui Andi Moisescu dinainte de ApropoTV) și o dat reclama de la X-box: mosquito. Ș-am fost foarte atras de faptul că un clip de un minut jumate poate fi așa tare. Și mi-am zis: Io vreau să fac asta.

Post-revelație

O bună perioadă de timp, am crezut că ce urmează să devin se numește: Art-Director. Eram p-aproape, dar totuși departe. Ca să se înțeleagă: io știam că vreau să fiu copywriter, da n-am știut că-i zice așa. Ca să nu mai zic că am făcut și cea mai rușinoasă greșeală să-i zic copyrighter o vreme. Asta e.

Liceu

Știind deja ce vreau să fiu, nu m-am prea obosit cu liceul. Preferam să-mi văd de-a mele, să mă uit pe iqads, să mă uit la spoturi celebre, mergeam la Noaptea devoratorilor de publicitate. D-astea. Diriga ne tot întreba ce vrem să devenim, io ziceam ”copywriter”, ea întreba ”Ce-i ăla?”, io-i explicam, ea se făcea că înțelege. (de menționat că era singura profesoară care-mi dădea pace să fac ce vreau știind că-s setat pe ideea mea).

Un an din perioada asta am lucrat la hambar18 pentru sprite.ro/spunepebune.ro/top100.ro. Jobul ăsta a ajuns să fie destul de aproape de industria publicității, unde am învățat una alta.

Facultate

Odată cu intrarea la facultate s-a creat la București specialitatea Publicitate. Toate bune și frumoase, însă era cu admitere, iar eu nu eram foarte pregătit pentru ce cunoștințe se cereau. Între timp s-a creat specialitatea Publicitate și în Cluj, unde se intra pe bază de dosar.

Deși eram pornit să mă duc la București să dau admitere, m-am răzgândit în ultimul moment. Din lene, probabil. N-am stat niciodată să-mi explic pentru că am considerat că decizia a fost bună. (De menționat că dacă eram la București, ilariant nu prea ar fi existat acum)

În primul an de facultate am fost voluntar la StudCard pe departamentul de Marketing și PR. Nu pot să zic că a fost experiența vieții mele, dar am învățat și de acolo.

VITRINA ADVERTISING

În anul II de facultate am ajuns să fiu angajat pe postul de JR. COPYWRITER atât pe online cât și pe offline. Și îi bestial. Echipă de creaţie bestială (echipa s-a mărit între timp, dar adjectivul rămâne același).

Ce treabă am io în agenția asta îi să scriu. Scriu scenarii de spoturi radio/video, texte pentru campanii, headline-uri, cam tot ce îi de scris. Asta pe lângă faptul că tre să fiu creativ mai tot timpul.

Printre altele, contribui și la pagina de facebook a vitrinei, unde pe lângă faptul că shareuim o grămadă de chestii uber-faine, mai punem și prostii de-ale noastre de prin birou (clipuri, poze, texte, etc). Așa că, vă recomand/rog să dați un like pe pagina de facebook (http://www.facebook.com/VitrinaAdvertising) și apoi pe rând la orice sharuim.

Ș-api așe…

Citi-l-ai tot!

Am descoperit mai înainte, mă rog, ei or vrut să fie descoperiți de mine lăsând comentariu pe canalu de youtube a ilariantului, vo câțiva pruncuți ce se filmează cât de cât. La început am avut îndoieli dacă să scriu sau nu despre ei, da când am văzut în momentul ăla la televizor o poșircă de reclamă filmată mai prost decât filmează ei, nu prea am avut de-ales.

Așadar, nu știu câți îs, sau câți ani au. Cred că-s vreo 5 și au vreo 14 ani. Însă se vede că-și dedică o mare parte din timp filmărilor și montajului. Au greșeli pe care și io (noi) le-aș fi făcut la vârsta aia și sunt greşeli pe care ș-acuma le facem. Dintr-un clip de 4 minute îi posibil să găsești ceva amuzant, chiar dacă nu le-o ieșit întocmai fazele ce-or vrută să le facă, am înțeles unde-o bătut ș-am zâmbit.

În umila mea părere, îmi pare că folosesc prea multe efecte sonore, unele chiar supărătoare. Nu m-am uitat la toate clipurile, dar din câte am văzut, îl postez pe ăsta:

Și pentru că și mie îmi place să mi se posteze site-u, al lor este: http://parodiialyx.webs.com/

P.S. Al dracului ce platouri de filmări găsesc ăștia în Deva lor.

Citi-l-ai tot!