Your browser (Internet Explorer 6) is out of date. It has known security flaws and may not display all features of this and other websites. Learn how to update your browser.
X

După cum mi-am promis, am fost la Cupa Bloggerilor la Tenis și, după cum mă așteptam, n-am fost în stare de mare lucru. Dar nici în ultimul hal n-am fost. Și acuma că nu mă mai dor așa rău toți mușchii din corp, îs în stare să-mi scriu experiența.

Io m-am așteptat să mă duc, să-mi iau o bătută din scurt și să mă duc acasă. N-a fost să fie.

După ce, că n-am fost sigur dacă se mai ține sau nu, dat fiind că ploua când am ieșit eu din casă pe bicicletă. După ce că am ajuns prima dată la alte terenuri de tenis, care m-am gândit io că s-ar putea să fie și n-o fost. După ce am reușit în sfârșit să localizez pe-o hartă unde-i Parcul Rozelor (dat fiind că pe iPhone nu mai are rost să încerci). După toate astea, am ajuns într-un final, tătătăt murluit pe spate de cum m-o stropit roata. Ajungând pe soare, era oarecum inexplicabil de ce eram așa stropit.

Deoarece am întârziat motivat cu nesimțire, m-am schimbat într-o secundă și-n două eram pe teren, dincolo de fileu de Rus Daniel. Rus Daniel, care avea racheta lui. Semn că se știe și că urma să mă nenorocească. Dar cumva-cumva, nu i-am făcut soarta ușoară. A fost 2-o pentru el, după aia 2-2, ș-apoi 4-4, și în final 6-4. Am fost destul de mândru de meciul pe care l-am pierdut. Pregătit să plec acasă cu conștiința împăcată.

Dar aparent, a existat și-o cupă a revelației… în care jucau looserii, practic. Unde prima dată am jucat cu Dragoș Mone, pe care l-am dovedit și la game-uri (6-1, dar i-am promis că o să zic 6-4, deci 6-4) și la băut bere în timpul meciului (io am băut bere, el ceva bere cu lămâie).

Fericit peste măsură de victoria mea contra Mone-ului (care atunci a pus mâna prima dată pe ”paletă”), am intrat pe teren contra Nataliei, fiică-de-jucător-de-tenis-de-când-lumea. M-o bătut de n-o stat mnică-n mine. M-o bătut atâta de rău că nici nu mai știu la cât, dar cred că 6-1. Și iar eram pregătit să plec acasă.

Dar aparent, se juca și la dublu. Cumva l-am prostit pe Emil să joace cu mine în echipă, el neștiind în ce să bagă. S-au extras biletele: puf, direct în semifinală… că nu erau destule echipe. Ne-am hodinit. Am câștigat împotriva echipei formată din Călin Ilea și Rus Daniel. După care am pierdut în ultimul hal finala contra Ovidiu Blag și Natalia Blag Gavriș. Emil n-a fost mulțumit de mine, că practic am pierdut din cauza mea, chiar dacă au câștigat datorită lui Ovidiu.

Drept urmare am primit medalie de locul 2 la dublu. Îi bine.

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Poze aici.

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

Citi-l-ai tot!

Cumva, cineva încă mă consideră destul de blogger încât să particip la un eveniment cu ceilalți bloggeri clujeni (că între noi fie vorba, io nu m-aș fi chemat la cât de jenant m-am sustras de la activitatea cu care mă mândresc că o fac excepțional). Ș-am fost chemat de către Winners Tennis Club, să dau cu racheta-n mingi.

Istoria mea legată de tenisul de câmp nu-i foarte lungă. Am jucat de câteva ori, ajungând până la performanța de a servi fără să o dau peste gard. Ceea ce sper să fie asul meu din mânecă. Mă bazez pe faptul că o să piardă cei cu care o să joc, mai mult decât că o să câștig io.

Primul meci o să fie cu Rus Daniel… care nu-i atâta de gras pe cât aș fi vrut să fie. Măcar cât mine de gras ar fi putut fi. Da’ nuuuu. El tre să fie în formă și gata să joace. Sigur că da.

Nu-mi fac speranțe să câștig. Mă duc să joc de distracție. De distracția de a-i umili pe cât mai mulți. Dar n-o să pot. Dar o să încerc. Dar n-o să pot. Dar nu mă dau bătut. Dar n-o să pot.

Ne vom campiona la Winners Tennis Club, în Parcul Rozelor, sâmbătă pe la 12-13 ceas. Ni, poster:

Citi-l-ai tot!

Un proiect care nu cred că mai are nevoie de prezentare, dar pentru siguranță o să fac o mică descriere: ”Let’s do it, România!” curăță țara cu ajutorul voluntarilor doritori de o țară cu mai puține gunoaie.

Iar pentru că noi, ilarianții, nu putem să ajungem să ne implicăm pentru că suntem la filmări tot weekendul (hint), pot măcar să vă rog pe voi. Astfel că cine vrea, poate să ajute fie la curăţenie, fie prin echiparea unui voluntar cu saci si mânuși  fie prin punerea la dispoziție a automobilului său în vederea transportării voluntarilor sau a sacilor de deşeuri.

Întâlnirea (din Cluj-Napoca) va avea loc sâmbătă, 24 septembrie, la Iulius Mall, de unde, începând cu ora 8:00 (dimineața, da?), vom porni înspre curățare.

Dacă cumva am omis ceva, folosiți-vă de ăsta ca să aflați: www.letsdoitromania.ro

Apropo, Lavi (ilarianta) o fost anul trecut de o adunat un miliard de gunoaie. Draga de ea.

Let's Do It Romania - 24 Septembrie 2011

Citi-l-ai tot!

Acum două luni mi s-o îndeplinit cea mai mare dorință și vis și țel și scop și ce-am vrut io mai tare pă lumea asta. Am devenit COPYWRITER (mă rog, cu jr. în față, da nu contează). Dar hai să începem cu începutul.

Revelația

Nu mai știu exact câți ani aveam, cert îi că destul de puțini pentru stabilirea viitorului job când nu eram încă hotărât ce profil să urmez la liceu. Aveam vreo 14 ani, cred. Stăteam cu soră-mea și ne uitam la Marcă Înregistrată (emisiunea lui Andi Moisescu dinainte de ApropoTV) și o dat reclama de la X-box: mosquito. Ș-am fost foarte atras de faptul că un clip de un minut jumate poate fi așa tare. Și mi-am zis: Io vreau să fac asta.

Post-revelație

O bună perioadă de timp, am crezut că ce urmează să devin se numește: Art-Director. Eram p-aproape, dar totuși departe. Ca să se înțeleagă: io știam că vreau să fiu copywriter, da n-am știut că-i zice așa. Ca să nu mai zic că am făcut și cea mai rușinoasă greșeală să-i zic copyrighter o vreme. Asta e.

Liceu

Știind deja ce vreau să fiu, nu m-am prea obosit cu liceul. Preferam să-mi văd de-a mele, să mă uit pe iqads, să mă uit la spoturi celebre, mergeam la Noaptea devoratorilor de publicitate. D-astea. Diriga ne tot întreba ce vrem să devenim, io ziceam ”copywriter”, ea întreba ”Ce-i ăla?”, io-i explicam, ea se făcea că înțelege. (de menționat că era singura profesoară care-mi dădea pace să fac ce vreau știind că-s setat pe ideea mea).

Un an din perioada asta am lucrat la hambar18 pentru sprite.ro/spunepebune.ro/top100.ro. Jobul ăsta a ajuns să fie destul de aproape de industria publicității, unde am învățat una alta.

Facultate

Odată cu intrarea la facultate s-a creat la București specialitatea Publicitate. Toate bune și frumoase, însă era cu admitere, iar eu nu eram foarte pregătit pentru ce cunoștințe se cereau. Între timp s-a creat specialitatea Publicitate și în Cluj, unde se intra pe bază de dosar.

Deși eram pornit să mă duc la București să dau admitere, m-am răzgândit în ultimul moment. Din lene, probabil. N-am stat niciodată să-mi explic pentru că am considerat că decizia a fost bună. (De menționat că dacă eram la București, ilariant nu prea ar fi existat acum)

În primul an de facultate am fost voluntar la StudCard pe departamentul de Marketing și PR. Nu pot să zic că a fost experiența vieții mele, dar am învățat și de acolo.

VITRINA ADVERTISING

În anul II de facultate am ajuns să fiu angajat pe postul de JR. COPYWRITER atât pe online cât și pe offline. Și îi bestial. Echipă de creaţie bestială (echipa s-a mărit între timp, dar adjectivul rămâne același).

Ce treabă am io în agenția asta îi să scriu. Scriu scenarii de spoturi radio/video, texte pentru campanii, headline-uri, cam tot ce îi de scris. Asta pe lângă faptul că tre să fiu creativ mai tot timpul.

Printre altele, contribui și la pagina de facebook a vitrinei, unde pe lângă faptul că shareuim o grămadă de chestii uber-faine, mai punem și prostii de-ale noastre de prin birou (clipuri, poze, texte, etc). Așa că, vă recomand/rog să dați un like pe pagina de facebook (http://www.facebook.com/VitrinaAdvertising) și apoi pe rând la orice sharuim.

Ș-api așe…

Citi-l-ai tot!

Probabil ați observat că apar o grămadă de site-uri cu oferte și reduceri la orice, de la pizza până la excursii romantice, de la adidași la curățătorii chimice. Iar din martie mai apare unul, însă cu ceva nou.

YouDeal.ro vrea să aibă o relație mai apropiată cu publicul său, vrând să-i afle dorințele, nevoile și plăcerile. Adică vrea să afle unde sunt dorite reduceri. Iari dacă îi spui, poate câștigi un iPad. Parcă-ți surânde, ha? Ui ce tre să faci: intri pe youDeal.ro și-ți lași adresa de mail la intrare, apoi te duci pe http://www.facebook.com/youdeal.cluj.napoca și îi spui unde vrei tu să ai reduceri. Asta până în 31 martie, deci timp ai, Domne fi lăudat. Câștigătorul o să fie ales în urma unei trageri la sorți.

Da nu că vă trebe reduceri la benzină și la avioane particulare, sau știu ce alte chestii vă mai trec prin cap. Nu, d-astea normale gen hamburgheri, sau șireturi, sau skate-uri, sau, sau, sau alte chestii. Io, în momentul ăsta de față, adică în perioada asta, adică de-o vreme încoce și de-o vreme încolo, am nevoie de adidași, deci tare bine mi-ar prinde o reducere la adidașii mei preferați, marcă, model și mărime exacte.

YouDeal.ro se laudă că ”Noi le avem mai mari!”…reducerile, dară că.

Îi găsiți și pe twitter uite aici www.twitter.com/YouDealCJ.

Ș-api așe…

Citi-l-ai tot!